De ce să mulțumești și când ai fost respins la un interviu

Ai fost la un interviu. Poate a mers bine, poate nu. Poate chiar îți doreai postul respectiv, poate doar aveai nevoie de un loc de muncă sau poate fugeai de actualul loc de muncă. Într-un final afli că nu ai obținut jobul și că postul va fi ocupat de altcineva. Ce faci mai departe? Probabil nimic – poate te enervezi, poate scapi și o înjurătura printre dinți și te oftici un pic. Ceea ce e firesc, până la urmă, suntem oameni, iar oamenii nu acceptă foarte ușor să fie respinși – după cum spuneam în articolul despre public speaking – la începuturile omenirii, supraviețuirea depindea de grupul în care te aflai, dacă erai alungat din el, cel mai probabil te aștepta moartea.

Este însă ceva ce ai putea face după ce afli vestea proastă. Poate ai mai citit articole în care se recomandă să trimiți o scrisoare de mulțumire după un interviu sau, cel mai bine, dacă vrei să și ajungă, un e-mail. Eu cred că la fel de bine poți să scrii un email de mulțumire și după ce procesul de recrutare s-a încheiat fără să obții postul. Si după cum vom vedea mai departe, sunt mai multe motive pentru care ar trebui să o faci.

Nu se știe niciodată dacă persoana pe care au ales-o în urma interviului chiar se va angaja la compania respectivă. Poate primi o contra-ofertă de la firma actuala, poate primește o ofertă mai bună din altă parte și atunci, cel mai probabil, în loc să demareze procesul de recrutare de la zero, se vor orienta către persoanele deja intervievate. Sau poate respectiva persoană nu va trece de perioada de probă și atunci, când se va redeschide poziția, vei avea o șansă în plus, măcar pentru că recrutorul își va aduce aminte de numele tău. La fel de bine, s-ar putea ca acesta să te recomande pentru alte poziții din cadrul companiei. Într-adevăr, nu sunt șanse mari să se întâmple una dintre variantele de mai sus, însă potențiala răsplată merită investiția de timp.

Însă eu cred că în primul rând ar trebui să o faci pentru tine și o să explic imediat la ce mă refer. Acum ceva timp, m-am dus la un interviu pentru un job care suna destul de bine, într-o multinațională. Am trecut de testele online, m-am pregătit și a venit și ziua interviului. Problema este că, oricât te-ai pregăti, în ziua interviului orice poate să nu meargă bine. Un atlet, oricât de bine s-ar pregăti pentru o competiție, doar își mărește șansele de a performa pe cât de bine poate în ziua respectivă, însă nu poate transforma acele șanse într-o certitudine. Dacă nu are o zi bună atunci, degeaba. Cam asta am pățit și eu. Am avut o zi în care creierul meu era în ceața, eram amețit de parcă aș fi băut ceva și nu puteam să îmi ordonez bine gândurile. Așa că am avut un interviu mediocru și am putut-o citi pe recrutoare încă de atunci că răspunsul va fi nu.

La o săptămână, două, a venit și binecunoscutul email cu “Thank you for your interest in…”. Deși era un email standard trimis de sistemul lor de HR, m-am gândit sa dau reply și să mulțumesc persoanei cu care avusesem interviul. Nu mi-a fost ușor, pentru că, cumva, deși mă așteptam la un răspuns negativ sau poate tocmai de aceea, ajunsesem să îmi doresc acea poziție mai mult decât mi-o doream în momentul în care aplicasem și eram supărat pe mine că nu reușisem sa o obțin. Mă vedeam într-un fel deja angajat acolo, puteam să vizualizez cum ar fi și în felul acesta mă atașasem de un viitor care nu era nicio certitudine, ba dimpotrivă. Însă în timp ce rememoram interviul și încercam să îmi aduc aminte de lucrurile bune care s-au întâmplat, mi-am dat seama că mă simt din ce în ce mai bine iar până am terminat emailul de mulțumire, mă eliberasem de tot. Nu mai eram supărat sau frustrat că nu am obținut postul și am realizat că o mare parte din emoțiile negative pe care le simțeam erau date de acest atașament de un viitor care nu s-a concretizat. Cum consideră și buddhiștii, una dintre sursele durerii în viața oamenilor este ce își doresc și nu pot avea, iar faptul că am scris acel email m-a facut să realizez că nu am niciun motiv să fiu supărat.

Însă scrisul nu te ajută numai atunci când e vorba de job ratat. Doctorul Martin Seligman, părintele psihologiei pozitive, recomanda un exercițiu pentru creșterea nivelului de bine. În fiecare seară, înainte să te culci, să notezi trei lucruri bune care ți s-au întâmplat în ziua respectivă și de ce le consideri ca fiind bune, iar dacă faci asta constant, în fiecare zi, ar trebui ca fericirea ta să crească. Nu îmi sună deloc a fi o idee proastă – cum spuneam și într-unul din articolele despre fericire, oamenii au un bias negativ și au tendința de a da mai multă importanță evenimentelor negative, decât celor pozitive. Așa că la sfârșitul zilei s-ar putea să îți aduci aminte mai mult de aglomerația de la metrou sau din autobuz, de cel care ți-a tăiat calea în trafic, ca ți-a fost ciorba rece la prânz sau că te-ai certat cu vreun coleg la muncă decât de lucrurile bune care ți s-au întâmplat, pe care tindem să le ignorăm.

Așa că de acum încolo, poți să faci și tu asta și să mulțumești printr-un email, chiar dacă nu ai obținut jobul. Desigur, pot fi interviuri care nu merg bine și nu rămâi cu o părere bună despre compania respectivă, atunci nu trebuie să te forțezi să scrii un astfel de email sau ai putea să îl scrii și să nu îl trimiți. Pentru că eu cred că ar trebui să faci asta pentru tine, în primul rând.

Comentează articolul

Citește și: