Despre fericire: partea a III-a

În partea a doua, pe care o puteți citi aici, am vorbit despre câțiva factori care influențează fericirea. Ce ar mai fi? Păi pe scurt: dacă te căsătorești, vei fi mai fericit decât cei necăsătoriți, dar dacă vei divorța, vei fi mai nefericit. Dacă faci copii vei fi mai nefericit, în două treimi din țările globului. Vei fi mai fericit la tinerețe, mai nefericit între vârste și vei deveni mai fericit iarăși la bătrânețe, conform mai multor studii. Vei fi la fel de nefericit sau fericit indiferent de vârstă, conform mai puținor studii. Cu cât pierzi mai mult timp până la muncă și înapoi, cu atât vei fi mai nefericit, dar mersul la biserică, la yoga sau la sală te vor face mai fericit. Problemele de sănătate mai mărunte, dar care se manifestă zilnic, te vor face mai nefericit decât problemele de sănătate majore, dar care nu te deranjează în fiecare zi – de aceea, incontinența urinară, de exemplu, te va face mai nefericit decât un cancer la prostată. Doamne ferește de oricare.

Sunt multe lucruri care ne pot face nefericiți, ceva mai puține care ne fac fericiți și vom vorbi mai pe larg despre cele din urmă în următoarea postare. În aceasta aș vrea să vă atrag atenția asupra unei predispoziții pe care o avem cu toții, încă de când eram mici copii și mergeam de-a bușilea, predispoziție de care nu suntem conștienți, dar care influențează multe dintre acțiunile noastre.

Biasul negativ (voi împrumuta din engleză termenul de bias, care înseamna predispoziție) constă în înclinația oameniilor de a fi mai atenți la informațiile negative și a le folosi pe acestea mai mult decât pe cele pozitive pentru a învăța sau pentru a-și explica lumea din jur. Oamenii au o înclinație către pesimism, înclinație izvorâtă din evoluție și din instinctul de supraviețuire. După cum spuneam și în primul articol despre fericire, pesimiștii și optimiștii au, în principiu, același numar de evenimente negative in viața lor – diferența o face felul în care le trateaza și asta afectează și nivelul fericirii.

Pentru adulți, informațiile negative sunt mai bine analizate și sunt mai importante în luarea unei decizii. În teste în care se cerea participanților să își facă o idee despre o persoana ipotetică, iar acesteia îi era descrisă personalitatea folosind adjective pozitive si negative, chiar dacă această descriere era echilibrată în folosirea ambelor tipuri de adjective, oamenii luau în calcul mai mult aspectele negative și erau înclinați să considere că persoana respectivă are mai multe caracteristici negative.

Pentru că de obicei analizăm mult mai în amănunt situațiile negative și încercăm să le explicăm, spre deosebire de situațiile pozitive, biasul negativ afectează și părerea despre cei din jur: studii au arătat că oamenii care sunt optimiști sunt considerați ca având o gândire simplistă, în timp ce cei pesimiști ca fiind mai inteligenți. Biasul negativ explică de ce unii oameni sunt înclinați să creadă mai degrabă în informații negative, fie ele și teorii ale conspirației și de ce televiziunile românești au succes cu știri morbide, la fel cum au succes și prezicătorii de tot felul de cutremure și alte dezastre naturale. Un studiu făcut între 2000 si 2009 în Statele Unite a arătat că revistele vindeau cu până la 25% mai multe numere atunci când mesajul de pe coperta era negativist și nu pozitiv.

Sau gândiți-vă la bucuria pe care o simțiți atunci când se apropie o petrecere sau un concert, bucurie care crește pe măsura ce te apropii de data respectivă. Acum gândiți-vă ce se întâmplă când vi se apropie data unei programări la dentist, cum crește mult mai mult intensitatea emoțiilor, față de primul exemplu, și cum îți vine să anulezi sau măcar speri că se va întâmpla ceva, orice, care să ducă la anularea programării. Câteva ore de distracții versus mai puțin de o oră de chin și totuși experiența negativă ne face să reacționăm mai mult decât cea pozitivă. Iar asta nu se întâmplă doar când vine vorba de dentiști și concerte, ci și când vorbim de procesul de învățare și formare a memoriilor – vom internaliza mult mai bine experiențele negative, decât pe cele pozitive. Exemplu concret – de curând, îmi povestea vărul meu de trainingurile la care a fost și în timp ce nu reținuse numele trainerului care livrase cel mai bun training ținut în compania lui, știa perfect numele celui care îl livrase pe cel mai prost.

Însă de unde apare acest bias negativ? Atunci când se nasc, bebelușii sunt mai atrași și răspund mai bine emoțiilor pozitive decât celor negative (o față zămbitoare va produce o reacție mai puternică decât una încruntată). Treaba se schimbă în jurul vârstei de 6 luni, când emoțiile negative încep să producă o reacție mai mare decât cele neutre sau pozitive (cele două tipuri provocând reacții similare, fără o diferențiere între emoții neutre și pozitive).

Însă de ce se schimbă asta? Din motive de siguranță și auto-prezervare. Bebelușii învață lumea din jurul lor prin verificarea acțiunilor lor cu adulții din jur, ei putând interpreta mimica feței si tonul vocii ca să își dea seama daca au voie sau nu să facă o anumită acțiune. Într-un test, folosindu-se o cutie care are jumătate din latura superioara din plastic transparent, copiii de un an trebuiau să treacă acea zonă transparentă care poate fi interpretată ca o mini-prăpastie, către părinții lor (https://youtu.be/p6cqNhHrMJA – puteți vedea aici cam cum arăta experimentul).

Când părinții aveau o față speriată, niciunul din cei 17 copii nu a trecut zona transparentă; la fel, când ei aveau o față nervoasă, ~90% din copii nu au traversat. Invers, atunci când părinții arătau o față fericită, aproximativ 75% dintre copii au trecut spre ei. Concluziile studiului, validate și de alte studii în care activitatea cerebrală a bebelușilor a fost urmărită, ne spun că emoțiile negative au un impact mai mare asupra bebelușilor decât cele pozitive. La fel, teste au fost făcute în care se dădea o jucărie nouă copilului, iar fața parintelui arată o emoție negativă, pozitivă sau neutră. În timp ce durata jocului sau a explorării noii jucării era similară în cazul emoțiilor pozitive sau neutre, în cazul emoțiilor negative copiii se jucau mult mai puțin cu jucaria respectivă.

Evolutiv vorbind, această înclinație a oamenilor de a reacționa mai puternic la evenimentele negative a permis explorarea în siguranță și supraviețuirea strămoșilor noștri. Oamenii au o tendință demonstrată de a explora stimulii noi din jurul lor; în același timp, pentru a împăca această dorință de explorare cu nevoia de supraviețuire, orice stimul negativ produce o reacție mai mare decât cele pozitive și neutre și ne trezește instinctul de auto-apărare. La fel, în cazul bebelușilor, care descoperă lumea din jurul lor, dacă aceștia nu ar fi atenți la semnalele negative transmise de parinții lor, ar putea ușor să se pună în situații primejdioase.

Această înclinație de a pune răul înaintea binelui a servit oamenilor in evoluția lor și ne servește în continuare. Atâta timp cât suntem bebeluși sau când ne întâlnim pe o alee întunecată cu vreo matahală. În rest, predispoziția de a pune răul înainte nu ne servește în toate situațiile și ar trebui să fim conștienți de asta, astfel încât aceasta să nu distorsioneze felul în care interpretăm evenimentele din viața noastră. Evenimentele negative externe vor aparea în viața ta, fie că ești pesimist sau optimist, diferența o va face cum le vei interpreta și în funcție de asta îți va fi și mai greu sau mai ușor să fii fericit. Nu este ușor să ne controlăm mintea, însă nu este deloc imposibil și s-ar putea să vă ajute în a fi mai fericiți. Dacă nu mă credeți pe mine, poate îl credeți pe tipul de mai jos.

buddha quote

Dacă ți-a plăcut articolul, dă un like paginii de Facebook Movers and Shakers – o poți face aici.

Comentează articolul

Citește și: