You can read this article in English on LinkedIn.

M-am luptat cu procrastinarea de-a lungul anilor, iar una dintre marile revelații ale ultimilor ani a fost că are o componentă emoțională. Nu este vorba că ești leneș – uneori, poți fi foarte activ și poți face o mulțime de sarcini banale, cu excepția a ceea ce trebuie făcut. Problema este că ai prefera să faci orice altceva în locul sarcinii pe care trebuie să o faci – broasca pe care trebuie să o mănanci, cum ar spune Brian Tracy.

Metode de combatere a procrastinării care au funcționat pentru mine:

Parafrazându-l pe Newton, corpurile în repaus tind să rămână în repaus, în timp ce corpurile în mișcare tind să rămână în mișcare. Legea inerției este fundamentală în ceea ce privește procrastinarea, așa că învinge inerția și pune-ți fundul în mișcare. Începutul este, de obicei, partea cea mai grea, așa că ceea ce fac eu este:

Pomodoro!

Uneori, planificarea și abordarea sarcinilor de lucru pentru o zi întreagă poate fi copleșitor. Pentru a face ziua de lucru mai ușor de gestionat, încearcă să îți împarți munca în bucăți mai mici folosind metoda Pomodoro.
Această tehnică sugerează să lucrezi în intervale de 25 de minute, dar intervale mai lungi, de aproximativ 45-50 de minute, au fost mai eficiente pentru mine.

Cu toate acestea, dacă procrastinarea dă cu tine de pământ, începe cu intervale de 25 de minute și crește-le treptat. Odată ce începi să lucrezi la o sarcină, devine mai ușor să rămâi motivat și productiv. De asemenea, foarte important – ia pauzele! Ideal ar fi să te îndepărtezi de calculator și să faci un pic de stretching sau să te plimbi câteva minute, dar și să verifici rețelele de socializare sau orice te încântă să faci este în regulă. Fă din acea pauză o mică recompensă pentru efortul tău.

Și dacă începi, începi devreme.

Eu nu sunt o persoană matinală. Nu sunt deloc. Aș prefera să privesc răsăritul soarelui înainte de a mă culca decât după ce mă trezesc. Dar totuși, mâncatul broaștei de dimineață funcționează. Când am mult de lucru, prefer să fac sarcinile mai dificile dimineața și le las pe cele mai banale/ușoare pentru după-amiaza sau seara.

Asta ne duce la următorul punct:

Identifică momentul potrivit pentru activitatea potrivită.

Am nevoie de un cap limpede și de energie atunci când fac muncă de creație, în timp ce pot rafina acea muncă, cum ar fi să verific gramatica sau să aliniez elemente pe un slide chiar și atunci când sunt epuizat. Să ai un blocaj creativ doar pentru că ești obosit sau într-o dispoziție proastă este contraproductiv și frustrant și te va duce direct în brațele procrastinării. Și decât să ajungi aici, mai bine te asiguri că ai pus ghilimelele sau diacriticele corect.

Ferește-te de procrastinarea activă!

Dacă procrastinarea activă nu este un prieten fals, nu știu cine este. Ar trebui să te străduiești să termini acea lucrare importantă, dar, dintr-o dată, să faci ordine în casă pare un plan mult mai bun. Imediat după aceea te vei întoarce la chestia aceea critică. Dar, după ce ai terminat cu curățenia în casă, îți dai seama că nu poți avea un inbox dezordonat care să-ți strice starea de bine. Așadar, mutarea și sortarea acelor e-mailuri enervante în aceste dosare pe care tocmai le-ai creat este atât de satisfăcătoare. Dă-mi dopamină, creierule! Am fost băiat bun și am bifat o mulțime de sarcini! Doar că tu nu ai fost atât de cuminte, ai irosit o zi întreagă făcând sarcini banale și nu ai realizat nimic important.

La celălalt capăt al spectrului procrastinării se află paralizia totală. Vrei doar să te întinzi și să dormi. Și să te trezești când ziua s-a terminat. Sau să fie mai distractiv: salut, băut de zi! Acum, dacă ajungi la această situație, este o bătălie grea și s-ar putea să fie nevoie să abordezi partea emoțională a procrastinării tale. Soluții posibile: lucrează un pic la umbra ta, schimbă-ți mediul, schimbă-ți locul de muncă sau dă foc la cameră, iar asta ar trebui să te facă să te pui în mișcare – sau, într-un limbaj mai puțin metaforic:

Creează un sentiment de urgență folosind termene limită! Și semne de exclamare!

Glumesc cu semnele de exclamare, dar termenele limită ajută uneori. Mai ales atunci când îți dai seama că, dacă nu începi să lucrezi acum la acea sarcină critică, pur și simplu nu vei mai avea timp înainte de a o termina.

Noi, oamenii, avem o relație ciudată cu timpul, iar termenele limită pot fi un semnal de alarmă: timpul este limitat.

În cele din urmă, fii înțelegător cu tine.

Nu te răsfăța ca un copil mic, dar nu fi nici prea negativist și nu te învinovăți prea mult, deoarece acest lucru se poate transforma într-o spirală descendentă. Încearcă să vezi ce te face să tergiversezi și ajustează orice factor care influențează acest lucru. Testează diferite abordări și vezi ce funcționează pentru tine. Sau nu și fă curățenie în casă. Decizia e la tine.

P.S. O altă variantă insidioasă este procrastinarea înainte de somn. Te găsești la ora 2 dimineața în vreo gaură de iepure ciudată de pe Wikipedia sau te uiți la o emisiune și îți dai seama că, orice ai face, nu vei dormi suficient până când începe ziua următoare. Ceea ce funcționează pentru mine este să stabilesc termene limită (fă asta până la 12, nu până la 2, amice), să număr câte ore de somn mai am și să realizez că ceea ce fac este să-mi amanatez in avans ziua următoare.